Bullying la Questfield International College, un subiect care cere clarificare

În contextul educațional actual, fenomenul bullying necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Lipsa unor reacții coerente și documentate poate agrava situația, afectând nu doar elevii vizați, ci și întregul climat educațional. Investigația de față analizează un caz semnalat în cadrul unei școli private din București, unde sesizările privind hărțuirea repetată au fost, potrivit documentelor și relatărilor, gestionate fără măsuri concrete și transparente.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra sesizărilor și răspunsurilor instituționale

Pe parcursul a peste opt luni, în cadrul Școala Questfield Pipera, au fost semnalate situații de bullying sistematic, inclusiv episoade de stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei elevului afectat. Documentele și corespondența puse la dispoziția redacției indică o serie de sesizări scrise repetate către cadrele didactice, conducere și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, fără evidența unor intervenții documentate sau a unor măsuri formale aplicate. Într-un moment-cheie, fondatoarea ar fi exprimat o poziție interpretată de familie ca presiune de retragere, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, pe care redacția o citează din relatările și documentele furnizate, fără a emite judecăți privind intențiile implicate.

Contextul sesizărilor și natura agresiunilor semnalate

Conform informațiilor analizate, elevul vizat a fost supus, încă din primele săptămâni, unor comportamente agresive repetitive: jigniri directe, umiliri în spațiul public al școlii, excludere socială și etichetări degradante, manifestate atât în timpul orelor, cât și în pauze. Aceste agresiuni ar fi fost cunoscute de învățătoarea clasei, însă nu există dovezi documentate privind intervenții ferme sau măsuri care să oprească aceste comportamente.

Pe măsură ce perioada a avansat, comportamentele au escaladat, transformându-se într-un tipar de hărțuire psihologică cu incluziuni ale stigmatizării medicale, utilizate într-un mod degradant și repetitiv în mediul școlar. Potrivit specialiștilor consultați, folosirea etichetelor medicale în acest scop reprezintă o formă agravată de bullying, cu implicații serioase asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și mărturiile indică faptul că stigmatizarea medicală nu a fost un incident izolat, ci o practică recurentă în colectivul clasei. Această etichetare a fost utilizată exclusiv pentru marginalizarea și ridiculizarea elevului, fără a avea legătură cu un cadru educațional sau de protecție, ceea ce, din punct de vedere expert, depășește simpla confruntare între colegi.

Folosirea repetată a unor astfel de etichete, în prezența altor elevi, a condus la o degradare a percepției copilului, care a fost văzut ca „diferit” sau „problematic”, fapt ce a favorizat izolarea socială și sentimentul de nesiguranță în mediul școlar. Lipsa unor reacții oficiale documentate din partea școlii a contribuit la perpetuarea acestei situații, conform analizei corespondenței și relatărilor puse la dispoziție.

Gestionarea sesizărilor: între comunicări scrise și intervenții informale

Familia a comunicat în mod constant și documentat situația prin emailuri oficiale adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei. Aceste mesaje au solicitat intervenții clare, protecție pentru copil și răspunsuri scrise. Din documentele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri oficiale care să ateste inițierea unor proceduri, sancțiuni sau implementarea unor planuri de consiliere și monitorizare.

În schimb, răspunsurile din partea școlii au fost preponderent verbale, generale și fără consecințe practice verificabile. Această abordare a fost percepută de familie ca o delegare a responsabilității către aceștia, prezentând situația drept o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, minimizând astfel gravitatea fenomenului.

Confidențialitatea și presiunile asupra familiei

În corespondența transmisă, familia a solicitat explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra impactului negativ al divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există dovezi scrise privind asumarea sau implementarea unor măsuri concrete de protecție a confidențialității, iar relatările indică faptul că informații au fost aduse în discuție în mod public în clasă, plasând copilul într-o poziție vulnerabilă.

Specialiștii consultați consideră că această situație ar putea reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională, iar lipsa unei reacții adecvate la solicitările scrise ridică întrebări privind modul de gestionare al datelor sensibile de către școală.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea situației

Din analiza documentelor și relatărilor, cadrele didactice au fost martore ale incidentelor repetate, însă intervențiile au fost limitate, iar lipsa unei reacții ferme a permis perpetuarea fenomenului. Managementul educațional a fost informat în mod repetat, însă fără răspunsuri scrise sau decizii asumate cu termene și responsabili clari.

Acest tipar de gestionare preponderent informală a condus la o normalizare a bullyingului, în care sesizările au fost catalogate uneori drept „probleme de adaptare” sau „conflicte minore”.

• Lipsa documentării oficiale a intervențiilor
• Absența măsurilor formale de protecție și monitorizare
• Minimalizarea sesizărilor și a gravității situației
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea elevului
• Transferarea responsabilității către familie și copil

Declarația fondatoarei și implicațiile acesteia

Un moment relevant în această investigație îl constituie răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în dialog direct cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din sursele puse la dispoziție redacției, nu a fost însoțită de un punct de vedere scris al instituției, care să confirme sau să clarifice contextul și intențiile din spatele acesteia.

Din perspectivă jurnalistică, această afirmație poate fi interpretată ca o schimbare a discuției de la protecția copilului la un raport contractual sau economic, ceea ce, în contextul sesizărilor repetate și a lipsei unor măsuri concrete, suscită întrebări privind prioritățile și cultura organizațională a școlii.

Răspunsul instituțional și practica documentară

În locul unor decizii administrative asumate, comunicări oficiale sau planuri de intervenție clare, răspunsul conducerii a fost sintetizat într-un formular informal de tip Family Meeting Form. Acest document, conform analizei, nu conține elementele necesare pentru a asigura trasabilitate, asumare și verificare a măsurilor, ceea ce ridică îndoieli privind eficiența și caracterul instituțional al demersului.

În lipsa unor documente oficiale care să ateste măsuri concrete, școala pare să fi gestionat situația la nivel declarativ, fără a produce efecte palpabile în climatul educațional.

Reacția întârziată și implicarea juridică

Documentele relevă că fondatoarea școlii a devenit activă în gestionarea cazului abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării echipei juridice a familiei și al transmiterii unor notificări formale cu caracter legal. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervenția instituțională și relevă o reacție care pare să fi fost motivată mai degrabă de presiunea juridică decât de preocuparea timpurie pentru protecția copilului.

Comunicări oficiale și poziționarea publică a școlii

Într-un email adresat părinților în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile semnalate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice sesizările scrise și documentate anterior. Această poziție a fost percepută ca o minimalizare a fenomenului și a ridicat întrebări despre angajamentul instituției față de recunoașterea și gestionarea bullyingului.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații conform cărora, după retragerea copiilor afectați, ar fi avut loc contacte informale cu alte școli private din zona Pipera, în care acești copii ar fi fost caracterizați negativ, fără susținere documentară oficială. Aceste informații sunt tratate cu seriozitate și fac obiectul unei solicitări publice de clarificări.

Oricine se confruntă cu situații similare este invitat să contacteze redacția la adresa [email protected].

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația realizată pe baza documentelor, corespondenței și relatărilor disponibile indică o serie de lacune în modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală sistematică. Lipsa unor măsuri documentate, răspunsurile informale și întârziate, precum și presiunile percepute de familie pentru retragerea elevului afectat, ridică semne de întrebare asupra mecanismelor reale de protecție implementate de instituție.

În absența unor clarificări oficiale și asumate din partea conducerii școlii, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind capacitatea și voința instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro