Bullying și bani: întrebări incomode pentru Fabiola Hosu și Questfield International College

Bullyingul în școli reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție instituțională clară, structurată și documentată. În cazul în care astfel de situații sunt ignorate sau gestionate informal, riscăm să asistăm la perpetuarea unor forme de violență psihologică cu impact profund asupra copiilor și familiilor acestora. Acest context impune o examinare riguroasă a modului în care instituțiile educaționale răspund sesizărilor privind hărțuirea și protecția elevilor.

Bullying și bani: întrebări incomode pentru Fabiola Hosu și Questfield International College

În urma unei analize documentate și a corespondenței puse la dispoziția redacției, a fost investigat un caz semnalat de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările formulate în scris de către familia unui elev au reclamat un climat de presiune, agresiuni verbale constante și stigmatizare medicală. Cu toate acestea, nu există dovezi documentate privind intervenții oficiale, măsuri concrete sau răspunsuri scrise asumate de conducerea instituției. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care se sugerează libertatea familiei de a părăsi școala, ridică întrebări legate de prioritățile instituției în gestionarea acestei situații.

Contextul sesizărilor și lipsa răspunsurilor documentate

Potrivit materialelor și relatărilor puse la dispoziție, familia elevului vizat a transmis în mod repetat, pe parcursul a peste opt luni, notificări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea Școlii Questfield Pipera. Aceste comunicări au fost explicite și orientate spre solicitarea unor măsuri de protecție și intervenție împotriva fenomenului de bullying. Cu toate acestea, nu există documente oficiale care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau implementarea unor planuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile invocate de instituție par să se fi limitat la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii scrise.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un element central al situației semnalate este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, sub denumirea „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare în mediul școlar. Specialiști consultați de redacție subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică reprezintă o formă severă de violență psihologică și discriminare. Din corespondența analizată nu reiese existența unor măsuri ferme sau documentate de stopare a acestei forme de stigmatizare medicală, ceea ce indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului.

Presiuni asupra familiei și semnalarea excluderii mascate

Familia copilului afirmă că, pe lângă lipsa unor intervenții concrete, ar fi fost exercitate presiuni directe sau indirecte pentru a părăsi instituția. Mesaje precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită” au fost percepute ca indicii ale unor practici de excludere mascate, prin care problema este îndepărtată odată cu elevul afectat. Această abordare, dacă este fidel redată, ridică întrebări privind echilibrul între obiectivele financiare sau contractuale și responsabilitatea de protecție a copiilor.

Gestionarea confidențialității și expunerea copilului

Documentele consultate indică faptul că familia a solicitat în mod expres și repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată. Cu toate acestea, nu au fost identificate dovezi ale unor măsuri instituționale clare pentru protejarea acestor date. Mai mult, relatări obținute de redacție arată că elevul ar fi fost interpelat public în clasă în legătură cu sesizările transmise, situație ce ar fi generat presiune psihologică suplimentară asupra acestuia, contrar solicitărilor familiei și bunelor practici educaționale.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Din materialele analizate rezultă că, deși cadrele didactice au fost martore ale comportamentelor agresive, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Lipsa unor decizii scrise, procese-verbale sau planuri de intervenție a condus la o gestionare predominant informală, fără trasabilitate administrativă. Această situație a avut ca efect aparent normalizarea bullyingului în colectiv, cu o minimalizare a gravității și o deplasare a responsabilității către familie.

Un răspuns verbal controversat și absența poziției oficiale

Un moment definitoriu al raportării instituției la situația semnalată este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest mesaj, relatat de familie și consemnat în documentele puse la dispoziția redacției, a fost interpretat editorial ca o mutare a discuției de la protecția copilului la aspecte contractuale și economice. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea conducerii școlii, însă până la publicare nu a fost primit niciun răspuns scris care să confirme sau să infirme acest episod. Acest fapt accentuează întrebările privind cultura organizațională și prioritățile instituției în fața unor situații de criză.

Documentul informal Family Meeting Form – semnificativ pentru reacția instituțională

În locul unor decizii administrative asumate, răspunsul Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate a fost consemnat într-un formular informal intitulat Family Meeting Form. Acest document nu conține elemente caracteristice unui act instituțional, precum responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni. Lipsa unor măsuri documentate și verificabile în urma acestui formular sugerează o abordare minimă a problemei, care nu a produs schimbări semnificative în climatul educațional reclamat.

Implicarea echipei juridice și reacția tardivă a instituției

Conform datelor analizate, reacția fondatoarei și a conducerii școlii a fost declanșată abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe de avocați ai familiei și a transmiterii unor notificări formale cu caracter juridic. Acest aspect ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea unor măsuri instituționale și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în momentul în care cazul a dobândit o dimensiune legală.

Aspecte rămase nerezolvate și responsabilitatea instituțională

În lumina documentelor și corespondenței analizate, situația de la Școala Questfield Pipera ridică semne de întrebare serioase legate de modul în care sunt gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unor răspunsuri scrise, absența măsurilor documentate și reacțiile predominant informale indică o tolerare instituțională a fenomenului și o diluare a responsabilității. Aceste aspecte pun în discuție atât protecția elevilor, cât și credibilitatea și transparența unei instituții care își asumă standarde înalte de siguranță și excelență educațională.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro